Revenirea la florile de soc și rețeta de socată

27/01/2017

Revenirea la florile de soc și rețeta de socată

Fiecare cules de flori de soc poartă cu el amintiri ale vremii copilăriei sau al perioadei studenției. Cele mai multe flori de soc le-am cules de la nenea Nae, din țarină. Socul era situat la cinci minute de la ieșirea din sat. Cum ieșeam din sat, făceam stânga și mai mergem câteva minute în față. Mă însoțeau lanurile de grâu, ovăz și orzoaică (pe partea dreaptă) și grădinile oamenilor (pe partea stângă).

Florile acestea de soc erau ferite de orice factor poluator. Socul era plasat pe șanț, iar coroana copacului acoperea tot șanțul. În acest fel, culegătorii erau favorizați într-un fel de natură, deoarece socul răsărise singur. Am revenit an de an la acest soc. De fiecare dată, vizita îmi era răsplătită cu o sacoșă plină cu flori de soc. Socul acesta, ,,se purta” cu mine asemeni unui bătrân care umple sacul cu de toate nepotului care îl vizitează la anii grei ai bătrâneții.

IMGP4007

Înflorea și fiecare an al înfloririi sale îmi părea mai plin de semnificație.

Revenirea la acest soc era mai degrabă un ritual anual. Această revenire căpătase o semnificație aparte pentru Raluca, cea plecată la studii la oraș. Înflorea în luna mai, preferata mea din an și concura cu macii, albăstrelele, trandafirii, bujorii și mușețelul… Uneori concura chiar și cu florile de tei – toate înflorite în voia sorții, toate cântând bucuria culturii unui neam ortodox, care își trăiește de secole bucuria Învierii.

Înflorea și fiecare an al înfloririi sale îmi părea mai plin de semnificație și mai frumos. Fiecare revenire avea un ceva al anilor trecuți, dar și un element de unicitate. În momente ca acestea, consideram efemeritatea un noroc al omului… Cum s-ar mai fi bucurat el de frumusețea naturii dacă ar fi fost blestemat să trăiască veșnic?! Cum ne-am mai bucura noi de nostalgia vremurilor copilăriei?!

În căutarea florilor de soc

Cum făcea bunica socata?

Gustul socatei mi-l amintesc de mică. Socata o făcea maia în damigeana de 50 de litri. 🙂 Prima jumătate o beau copiii familiei, iar după ce socata fermenta, era consumată de adulții familiei, în fiecare zi, la venirea de la muncile câmpului. Era mai degrabă vin din soc. Te îmbătai de el, dar te vitaminizai, deoarece vinul de soc este bogat în vitamina C.

Atunci, bunica mea pregătea socul cu zahăr și cu puțină drojdie de bere pentru a grăbi fermentarea. Atunci consumam, în general, alimente sănătoase, iar puținul zahăr din socată nu ne făcea rău nouă copiilor. Mai toată mâncarea era produsă în gospodărie, iar dulciurile copilăriei erau, în general, prăjiturile de casă și siropurile bunicii. Astăzi am să vă propun o rețetă de socată mai sănătoasă, socată fără zahăr și fără drojdia de bere. Dacă v-am făcut poftă de socată și vreți să vă pregătiți propria socată utilizați acest prilej să faceți o plimbare în afara orașului, departe de aglomerație, la o pădure, unde florile de soc nu sunt afectate de poluare… cu bicicleata sau la picnic, voi alegeți, important este să vă bucurați câteva momente de frumusețea naturii.

Socata__bautura_traditionala_romaneasca2

Rețeta socată fără zahăr (cu miere)

Hei! V-ați întors de la culesul socului? Iată și rețeta mea de socată, de zile mari… Am băut deja primii 10 litri de soc, iar ieri am pregătit a doua tură de socată. 🙂 Iată și ingredientele socatei cu miere (fără zahăr):
10-12 flori de soc – numărul voi îl decideți, în funcție de cât de aromată vă doriți să fie socata;
2-3 lămâi – stoarse (eu am pus doar zeama). Puteți pune și o a patra lămâie, feliuțe tăiate. Eu nu am pus.
10-15 boabe de orez – boabele de orez înlocuiesc drojdia de bere;
8-9 litri de apă – apă de izvor;
1 borcan de miere de 800 g (se poate pune și mai multă), în funcție de preferințe.

Mod de preparare socată fără zahăr

Se alege un borcan de 10 L de sticlă, se spală si se lasă la scurs câteva minute. Se pun florile de soc în borcan, mierea, boabele de orez (după ce au fost spălate), iar peste ele se pune apa. Aveți grijă să puneți apă în borcan, lăsând 3 degete borcanul gol. Acoperiți borcanul cu o farfurie și până ce este gata socata aveți grijă să amestecați în socată cu o lingură de lemn. Socata este gata în aproximativ trei zile dacă este cald afară. După ce socata este gata se poate depozita la frigider în recipiente de sticlă, astfel încât să nu fermenteze. Vă recomand să le consumați împreună cu câteva frunze de mentă și cu 2-3 cuburi de gel de Aloe Vera congelate. Cuburile de gel de Aloe Vera le puteți pregăti după rețeta prezentată aici.
PS. Știu că socata mea nu este ceva aparte, dar culesul florilor de soc este un adevărat ritual. Gustați mai întâi nostalgia vremurilor trecute și apoi vă bucurați de gustul dulce-acrișor al socatei. 🙂